Înapoi la:HomeSunteţi la:STARE CIVILă
Selectaţi limba  
Jud.Bihor Str. Livezilor, nr.32, 417235 Com.Diosig telefon 0259 350198,   fax 0259 350196 primaria.diosig@cjbihor.ro
 
 
 
 
 
 
Consultare
Taxe şi impozite
ON - LINE
Comuna noastra
Proiect
Comunicate de Presa

Consultare Taxe şi impozite ON - LINE

Comuna noastra

Proiect

Comunicate de Presa

 

ÎNREGISTRAREA NAŞTERII

 

Întocmirea actului de naştere se face la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau la Primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă), pe baza declaraţiei verbale a următoarelor persoane ( art. 16 din Legea nr. 119/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare):

oricare dintre părinţi;

În cazul în care, părinţii din diferite motive nu pot declara naşterea copilului, această obligaţie revine:

 

  • medicului;
  • persoanelor care au fost de faţă la naştere;
  • personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea;
  • oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

 

Termene pentru declararea şi înregistrarea naşterii ( art. 14 alin. 3 din Legea nr. 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă, art. 29 din H.G. 64/2011):

-15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;

-3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort (în acest caz, se întocmeşte numai actul de naştere iar, la cerere se eliberează certificat de naştere cu menţiunea „Copil născut mort”);

-24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile;

-30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate / unităţi sanitare.

Documente necesare înregistrării naşterii ( art. 30 din H.G. 64/2011):

 certificatul medical constatator al naşterii;

 actul de identitate al mamei şi/sau al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;

 certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi în fotocopie dacă sunt căsătoriţi;

 declaraţie scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, în situaţia în care părinţii poartă nume de familie diferite;

 pentru copilul născut în afara căsătoriei, declaraţie de recunoaştere, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte  copilul, la care se anexează consimţământul mamei; recunoașterea se poate face și în fața notarului public de la domiciliul părintelui care face recunoașterea;

 declaraţie cu privire la domiciliul copilului, în cazul în care părinţii au domicilii diferite;

 în cazul tatălui minor, acesta este asistat la declararea naşterii de către reprezentantul legal;

 în cazul în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele menţionate precum şi următoarele:

-paşaportul părintelui cetăţean străin/părinţilor cetăţeni străini, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre Uniunii Europene, în original şi fotocopie şi traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare; traducerea legalizată a filei din pașaportul/actul de identitate emis de autoritățile străine, nu este necesară în situația în care, datele de identificare sunt scrise într-o limbă de circulație internațională

-certificatul de căsătorie al părinţilor copilului şi traducerea legalizată a acestuia, dacă părinţii sunt căsătoriţi; originalul certificatului şi traducerea acestuia vor fi apostilate / supralegalizate, după caz (art. 72 alin.(6) din H.G. 64/2011: documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează; documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate; documentele care nu sunt emise de state cu care România are încheiate tratate/acorduri/convenţii de asistenţă juridică sau cele emise de state nesemnatare ale Convenţiei de la Haga, se supralegalizează potrivit art. 162 din Legea nr. 105/1992, cu completările ulterioare);

în situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare şi următoarele documente:

-certificatul de naştere al mamei;

-actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;

-actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului.

Atunci când, declararea naşterii se face după expirarea termenelor legale dar, înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, dată pe declaraţia  scrisă, în cuprinsul căreia se menţionează motivul întârzierii (art. 31 alin. (1) din H.G. 64/2011).

Dacă declararea naşterii se face după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii judecătoreşti, definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării naşterii  ( art. 31 alin. (2) din H.G. 64/2011).  

Întocmirea actului de naştere pentru copilul găsit, se face la S.P.C.L.E.P. sau Primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit copilul, urmare demersurilor serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul, în baza următoarelor documente (art. 19 din Legea nr. 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă, art. 34 alin. (1) din H.G. 64/2011) :

declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unităţii administrativ-teritoriale  în raza căreia a fost găsit copilul;

procesul-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul unităţii de poliţie competente, de medic şi de reprezentantul S.P.A.S.;

dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului;

expertiza medico-legală privind stabilirea sexului şi a vârstei aproximative a copilului;

Întocmirea actului de naştere pentru copilul părăsit de mamă în unități sanitare, se face pe baza următoarelor documente (art. 20 din Legea 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă, art. 35 din H.G. 64/2011):

procesul-verbal de constatare a părăsirii, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi cel al unității sanitare;

certificatul medical constatator al naşterii;

autorizarea instanţei de tutelă în a cărei rază a fost părăsit copilul, cu privire la măsura plasamentului în regim de urgenţă;

răspunsul poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei;

dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului;

declaraţia de înregistrare a naşterii

 

 

ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI

 

Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă, la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, al Primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul/reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale.

Căsătoria se poate încheia în afara sediului Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, al Primăriei competente, pentru motive temeinice, cu aprobarea primarului.

Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată la Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, la o altă Primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

Căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea declaraţiei de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afişării, cât şi data încheierii căsătoriei.

Primarul unităţii administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile.

Dacă de la data depunerii declaraţiei de căsătorie au trecut 30 de zile şi căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, aceştia vor face o nouă declaraţie de căsătorie.

Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, la Primăria competentă unde urmează a se încheia căsătoria. Pentru motive temeinice, dacă unul dintre soţi se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă al Persoanelor sau Primăriei competente, declaraţia de căsătorie se poate face şi în afara sediului acestuia/acesteia, în fața ofițerului de stare civilă (art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă).

În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor menţiona:

-că nu există niciun impediment legal la căsătorie; soțul cetățean străin va declara în fața notarului public că nu este căsătorit și că îndeplinește condițiile de fond cerute de legea sa națională pentru încheierea căsătoriei în România;

-numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei ( art. 282 din Legea nr. 287/2009, Codul Civil – viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite; deasemenea un soţ poate să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite);

-regimul matrimonial ales ( art. 312 din Legea nr.287 /2009, Codul Civil- viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională; în cazul în care vor opta pentru separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională, aceştia vor prezenta convenţia matrimonială autentificată la notar).

Odată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele acte (art. 42 din H.G. 64/2011):

  • documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi copie care trebuie să fie valabil atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie cât şi la data oficierii căsătoriei (pentru cetăţenii români – buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie; pentru cetăţenii U.E. sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emise de statul aparţinător; pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz; pentru străinii din statele terţe – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care trebuie să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României, viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei; pentru cetăţenii cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951; pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară - protecţie umanitară condiţionată – document de călătorie;pentru străinii solicitanţi de azil – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate;
  •  certificatul de naştere, în original şi copie;
  • certificatul medical privind starea sănătăţii (certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu căsători);
  • documente în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătorie anterioare, dacă este cazul (certificatul de despărţenie sau de divorţ, eliberat în perioada 1951-1960; certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei; sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă, - pentru divorţul pronunţat în intervalul 8 octombrie 1966-31 iulie 1974, sentința trebuie să poarte menţiunea că divorțul a fost înscris în actul de căsătorie în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii; certificat de  divorţ emis de notarul public sau de către ofiţerul de stare civilă în cazul divorţului pe cale administrativă);
  • certificatul de deces al fostului soţ, pentru dovada încetării căsătoriei anterioare.

În situații speciale, dosarul de căsătorie trebuie să cuprindă şi următoarele documente ( art. 44-46 din H.G. 64/2011 şi art. 272 alin. (2)-(5), art. 274 alin. (2)-(3) din Legea nr. 287/2009-Codul Civil ):

  • aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului Primăriei, la cererea persoanei interesate, precum și documente justificative în susținerea cererii;
  • încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înainte sau după împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate, pentru motive temeinice;
  • avizul medical, încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui și autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonială;
  • autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente legate de rudenie;
  • documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean român, din care rezultă că primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei în România;
  • documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent-maximum 3 luni de la emitere-, ori care au prevăzut în conţinut termenul de valabilitate, pentru cetăţenii statelor cu care România are încheiate tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă ori de drept al familiei;
  • declaraţie dată pe proprie răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond  cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, pentru cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România; pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa;
  • cetăţenii statelor care nu pot prezenta dovadă eliberată de misiunile diplomatice ale acestora acreditate în România întrucât acestea nu mai eliberează un astfel de document, vor prezenta documentele eliberate de autorităţile locale competente ale statelor respective, comunicate prin D.E.P.A.B.D.;
  • procesul-verbal, încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdomuţi;
 
 
 
ÎNREGISTRAREA DECESULUI 
 
Întocmirea actului de deces se face la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau la Primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul (art. 32 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă) pe baza declaraţiei verbale a următoarelor persoane:
  • membrii familiei decedatului;
-în lipsa membrilor de familie, această obligaţie revine:
  • medicului sau altui cadru din unitatea sanitară unde s-a produs evenimentul;
  • orice persoană care are cunoştinţă despre deces
Termene pentru declararea şi înregistrarea decesului (art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă):
-3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei (în acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia);
-48 de ore din momentul decesului sau al găsirii cadavrului, pentru situaţiile în care decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru.
Documente necesare declarării şi înregistrării actului de deces ( art. 32 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă, art. 55 alin. (1) din H.G. 64/2011):
  • certificatul medical constatator al decesului (cauza decesului-literele c) şi d) din cuprinsul certificatului medical - trebuie să fie înscrisă cu majuscule şi fără prescurtări);
  • certificatul de naştere şi căsătorie, după caz;
  • actul de identitate al decedatului;
  • documentul de evidenţă militară, după caz;
  • fotocopia actului de identitate al declarantului;
  • dovada eliberată de poliţie sau parchet atunci când, decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru (din cuprinsul acestei dovezi trebuie să reiasă faptul că una dintre cele două autorităţi au fost sesizate despre deces);
  • aprobarea parchetului pentru întocmirea actului de deces în situaţiile în care, decesul nu a fost declarat în termen (3 zile de la data decesului sau 48 de ore din momentul decesului sau al găsirii cadavrului);
 
Ultimele pagini vizitate de dvs: